|
Mai-juin 2022
Michel Bénard : C’est une simple trace...
Poèmes inédits
Avec des traductions en roumain par
Sonia Elvireanu
(*)
Paul Kichilov,
Bons ou mauvais anges
(**)
|
C’est une simple trace
C’est une simple trace
Dans les arcanes de la nuit,
Gravée sur la transparence
D’une pierre adamantine,
Où des perles de brumes
Enfantent tout en silence
Les premières paroles de l’aube.
|
|
E o simplă urmă
E o simplă urmă
În arcanele nopții,
Gravată pe transparența
Unei pietre diamantine,
Unde perle de brume
Nasc în tăcere
Primele vorbe din zori.
|
Le mystère de l’empreinte céleste
Le mystère de l’empreinte céleste
Symbolise la trace
D’un passage d’ange.
Un silence monacal
Nous enveloppe d’une soie
De paix et de sagesse.
Une lueur sacrée
Vacille dans la nuit
Dévoilant la sainte clôture
Du temple de l’initiation
Avec son souffle annonciateur
Tourbillonnant dans le drapé
Des robes de bure,
Glissant dans l’ambiance feutrée
Des dalles luisantes du cloitre
Aux mélancoliques reflets.
|
|
Misterul amprentei cerești
Misterul amprentei cerești
Simbolizează urma
Unei treceri de înger.
O tăcere monahală
Ne învăluie într-o mătase
De pace și de înțelepciune.
Un licăr sacru
Tremură în noapte
Dezvăluind sfânta incintă
A templului inițierii
Cu suflul lui vestitor
Rotindu-se în cuta
Hainelor de călugăr,
Lunecând în ambianța vătuită
A dalelor
lucitoare ale incintei
Cu melancolice sclipiri.
|
Simple ligne de corps
Simple ligne de corps,
Fragile beauté se défilant
Sur un point d’interrogation
Jusqu’à la courbure des reins,
Miracle ondoyant et parfumée,
Troublante émotion soulignée
D’un mirage embrasé.
Blanches et nacrées,
Deux sphères jumelles
Dômes fascinants
En appellent aux jeux
Des faveurs d’Éros,
Miroir narcissique,
Échos tentateurs.
Simple ligne de corps
Fragile beauté s’estompant
Sur la frémissante embellie
D’un sourire d’amour.
|
|
Simplă linie de corp
Simplă linie de corp,
Fragilă frumusețe ascunsă
Pe un semn de-întrebare
Până la curbura rinichilor,
Miracol unduitor și parfumat,
Tulburătoare emoție reliefată
De mirajul înflăcărat.
Albe și sidefii,
Două sfere gemene
Domuri fascinante
Cheamă la jocuri
Plăcerile Erosului,
Oglindă narcisiacă,
Ecouri ispititoare.
Simplă linie de corp
Fragilă frumusețe destrămându-se
Pe seninul fremătător
Al unui surâs de iubire.
|
|
|
D’un geste saisissons
D’un geste saisissons
L’envol nuancé du Verbe
Essence du sang de vie.
D’un rêve festonnant la lumière,
Laissons nos errances se confondent
Aux floraisons des galipes,
Aux nuances de l’univers
Où tout redevient poussière
Et transparence nous emportant
Jusqu’au camaïeu de nos blessures,
Jusqu’à l’orpaillage de nos sens ,
Jusqu’à la délivrance
Des encres irisées du Verbe.
|
|
Cu un gest să prindem
Cu un gest să prindem
Zborul nuanțat al Verbului
Esența sângelui de viață.
Cu un vis să brodăm lumină,
Să ne lăsăm rătăcirile se
confundă
Cu înfloririle viilor,
Cu nuanțele universului
Unde totul redevine pulbere
Și transparență ducându-ne
Până pe pânza rănilor noastre,
Până la căutarea simțirii noastre,
Până la eliberarea
Cernelilor irizate ale Verbului.
|
Faisons-nous passeurs
Faisons-nous passeurs
D’alphabets fabuleux,
De divines partitions,
Buvons les eaux lustrales
Jusqu’à l’ivresse extrême,
Consumons-nous lentement
Dans les feux de la passion.
Et par nos seules sèves
Dans un flot de miel et de sel
Donnons naissance au poème
Symphonique de l’amour.
|
|
Să ne facem vâslași
Să ne facem vâslași
De alfabete fabuloase
De partituri divine,
Să bem apele lustrale
Până la beția extremă,
Să ne consumăm încet
În focurile pasiunii.
Doar prin sevele noastre
Într-un val de miere și sare
Să dăm naștere poemului
Simfonic al iubirii.
|
Habiter soudain l’acte créateur
Habiter soudain l’acte créateur
Dans un élan d’intuition,
Laisser la pensée en émergence
Dans les brumes diaphanes
Où des paysages flottants
Se font et se défont
Au gré des quatre vents.
L’image se fait porteuse
Des psalmodies du corps
Où naissent de furtives impressions,
D’ineffables illusions plus belles
Que le réel du monde,
Laissant toujours l’opportunité
De se mettre en marge du temps,
Pour enfin pouvoir
Mieux regarder l’autre.
|
|
Să locuim
deodată
Să locuim deodată în actul creator
Într-un elan de intuiție,
Să lăsăm gândirea să
crească
În brumele diafane
Unde peisaje
plutind
Se fac și se desfac
În cele
patru zări.
Imaginea păstrează
Psalmodierile corpului
În care se nasc furișe impresii,
De inefabile iluzii mai fumoase
Decât realul lumii,
Să lăsăm mereu oportunitatea
Să se așeze în marginea timpului,
Ca în sfârșit să putem
Să-l privim mai bine pe celălalt.
|
|
|
Le souffle est contenu
Poème dédié à Marie-Claude Bantigny –
Violoncelliste
Le souffle est contenu,
Le visage gracile
Est immobile, volatile,
Sous l’élégance de la main
Aux doigts effilés,
D’un mouvement les notes virevoltent.
Nous franchissons les marches de l’Olympe
Jusqu’au bleu d’un ciel qui s’offre,
La musique devient céleste,
Il arrive qu’elle nous conduise
Sur la voie initiatique,
Où chaque note soulève questionnement.
Où le rêve du violoncelle,
Où chaque accord contient
Une légende des origines du monde.
Le frôlement de l’archet
Eveille les lumières intérieures,
Et lorsqu’un silence s’installe,
C’est un espace de transparence
Se sublimant en part d’ange.
|
|
Suflul e domol
Poem dedicat lui Marie-Claude Bantigny – Violoncelistă –
Suflul e domol,
Chipul gracil
E imobil, volatil,
Sub eleganța mâinii
Cu degete subțiri,
Cu o mișcare notele zboară.
Trecem pe treptele Olimpului
Până la albastrul cerului ce se dăruie,
Muzica devine celestă,
Ajunge să ne conducă
Pe calea inițiatică,
Unde fiecare stârnește o întrebare.
Unde visul violoncelului,
Unde fiecare acord conține
O legendă a originilor lumii.
Atingerea arcușului
Trezește lumile interioare,
Și când o tăcere se lasă,
E un spațiu de transparență
Sublimându-se în parte de înger.
|
Pour oser croire à l’éternel
« Ceux qui brûlent les livres
finissent tôt ou tard par brûler les hommes. »
Henri Heine
Pour oser croire à l’éternel
Des œuvres humaines,
Nous sommes tous victimes
Des jeux de nos illusions,
Tout est si vite effacé, oublié.
Des cataractes du Nil
Aux délitements de son delta
Je m’abreuve et m’enivre
Aux mirages d’alphabets insolites,
Aux signes d’écritures perdues,
Aux poèmes des passions embrasées,
A la parole gravée dans la pierre,
Où naquit l’essence du Verbe,
Surgie des sables de ce pays
Conservant la mémoire des civilisations
Dans les rouleaux de la connaissance.
Ce pays avait su bâtir
La plus grande bibliothèque de l’humanité
A l’abri du phare d’Alexandrie,
Celle qui face à l’ignorance
Fut anéantie par un impérial sinistre. (1)
Un pays qui voit brûler ses livres
Est un pays qui perd son âme.
Entre légendes agrémentées
De Néfertiti et d’Akhenaton,
Les scribes avaient su préserver
L’ésotérique mystère des pyramides
Où résidaient les clés du savoir.
Pays où la poésie germait dans le sable,
Pays qui au terme de son exil
Sut accueillir Mahmoud Darwich.
(1) Au terme d’une guerre civile entre Pompée et Jules César, ce dernier
incendia la ville d’Alexandrie et l’incendie gagna la bibliothèque.
|
|
Pentru că
îndrăznim să credem
„Aceia care
ard cărțile vor sfârși mai devreme ori mai târziu
să-i ardă pe oameni .”
Henri Heine
Pentru că îndrăznim să credem în veșnicia
Operelor umane,
Suntem toți victime
Ale jocurilor iluziilor noastre,
Totul e atât de repede șters, uitat.
De la cataractele Nilului
La întinderea deltei sale
Mă adăp și mă îmbăt
Cu mirajele alfabetelor insolite,
Cu semnele scrierilor pierdute,
Cu poemele pasiunilor înflăcărate,
Cu cuvântul gravat în piatră,
Unde s-a născut esența Verbului,
Ivită din nisipurile acelui tărâm
Păstrând memoria
Civilizațiilor
În pergamentele cunoașterii.
Acel tărâm a știut să înalțe
Cea mai mare bibliotecă-a omenirii
Ocrotită de
farul din Alexandria,
Aceea care în fața ignoranței
A fost distrusă de-un sinistru imperiu, (1)
Un tărâm ce își vede arzând cărțile
E o țară ce își pierde sufletul.
Între legende brodate
De Nefertiti și de Akhenaton,
Scribii au știut să păstreze
Ezotericul mister al piramidelor
Unde se găseau cheile cunoașterii.
Țara unde poezia încolțește în
nisip,
Țara la sfârșit de exil
A știut să-l primească pe Mahmoud Darwich.
(1) La sfârșitul unui război civil între
Pompei și Iulius Cezar, cel din urmă a incendiat orașul
Alexandria, și incendiul a mistuit și biblioteca.
|
|
(*)
Michel Bénard
Pour la présentation de ce poète-peintre et de sa riche carrière
littéraire et humaniste, voir dans ce même numéro sa présence en tant
qu’invité au Salon
de lecture de Francopolis.
***
Sonia Elvireanu
Bien-connue de nos lecteurs par ses contributions
critiques, ses traductions, et ses poèmes, elle est une
« égérie » de la francophonie en Roumanie. Sa dernière présence
à Francopolis : comme poétesse (deux notes de lecture à son dernier
recueil, Ensoleillements, au numéro de mars-avril
2022) ; comme traductrice (poèmes de Marian Drăghici
traduits en français, au numéro de novembre-décembre
2021).
(**)
Paul Kichilov
Pour faire
connaissance avec cet artiste, le suivre dans les expositions, et entrer
dans son univers fascinant, visitez son site ainsi que l’agenda culturel.
|
|
Michel Bénard inédit
traduit par Sonia Elvireanu
Francopolis mai-juin
2022
recherche
Dana Shishmanian
|
